Si mai cine…?! - Pai ar mai fi fost vorba sa vina si:
Ioana, Nicusor, Gilda, Alina,
Cristina, Victor Ciulian…
Pai ce s-a intamplat? - Nu stiu, poate… au avut altceva
mai bun de facut.
Cat costa biletul? - Nimic!
Altceva legat de voi? - Ar fi multe!
Zi-mi doua, trei cuvinte! - Nu pot! Am nevoie de mai multe cuvinte!
De cate? - De doua sute patruzeci …
Ok! - Da-i scroll!
Între cana de ceai cu gust de aspirină a copilăriei şi zâmbetul de fum al unei ceainării îndelung căutate din Istanbul. Ceaiul îmi este contradicţie. De vârstă, de percepţie, seducţie şi sănătate.
Mi se părea un nemeritat, deloc necesar supliciu. În mozaic, mai apoi - ceva fără sens….din moment ce nu conţine deloc, dar deloc alcool. Bei bei şi…nimic, dom’ne. Acum refuzul deliciului de aromă-gust-îmbinare-cultură-atingere-mirare mi se pare non-sensul.
Ceaiul a ieşit din cutia propriei reprezentări de copilărie înmuiată în comunism şi a devenit, performance. Viaţă. Liber de prejudecată, mi se oferă în gest neprotocolar proaspăt. Îl accept. Îl trăiesc. Îl urmăresc. Pe scenă, în societate, în vorbe, în idei; idei-ceai şi ceai de idei….cum doreşti.
Insinuare, încercare, învăluire, energie …te-ar prinde.
Suntem mai tineri decât ceaiul şi totodată mai bătrâni decât lumea noastră. Purtăm întipărite în noi fire-simboluri pe care alţii le-au aromat înainte. Actul nostru artistic este eliberare şi regăsire, e existenţă-fior.
La fel cum guşti o cană de ceai – poţi veni să sorbi ce facem noi.
Apoi, elegant – să ne îndepărtezi din gusturile tale şi să spui cu nonşalanţă: „Not my cup of tea”….vom şti să acceptăm acest pahar.
Lasă-ţi, însă, şi tu, cutia percepţiei deschisă înspre lipsa de clişeu, de inhibiţie, de prevăzut, lasă-te să improvizezi pe o temă neştiută, lasă-te în abur. Încearcă să spui „Not my cup of tea” unei lumi de oboseală.
BUCHAREST GUIDE - ENGLISH VERSION
